Emil Botta - Remember lyrics

Ce departe eºti, întunecata mea iubitã,

Prin pereþii odãii te vãd ca prin sitã,

ªi te-aud chemîndu-mã ca din altã planetã

ªi-mi scrii poezii pe obrazul de cretã.

E posibil, e posibil, oare sã nu pot muri,

Sã-þi aud vocea suind treapta nopþii ºi suind în zi,

Sã mã ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,

Sã te zãresc în somn de la o mie de leghe?

Da, e posibil, întunecatul meu iubit,

Sã mã auzi cîntînd chiar cînd voi fi murit,

Sã mã vezi aeve în cereasca oglindã

ªi în pãrul meu stele sã se stingã ºi sã se aprindã.

Dar sã nu te superi dacã sãrutul meu va fi rece

Dacã dragostea mea ca un frig o sã te sece,

Dacã îmbrãþiºarea mea te va face sã suferi

Aducîndu-þi aminte, nu, sã nu te superï.