Adriana Ausch - Mistretul cu colti de argint guitar tab
capodastru pe V
e|-----------------------0-|
B|--1---3---1---0-------1--|
G|--2---2---2---2------2---|
D|--2---2---2---2-----2----|
A|-------------------0-----|
E|-------------------------|
Acord("Am"); Acord("G"); Acord("Am");
Un prinþ din Levant îndrãgind vânãtoarea
Acord("Am"); Acord("F"); Acord("Am");
prin inimã neagrã de codru trecea.
Acord("Am"); Acord("G"); Acord("Am");
Croindu-ºi cu greu prin hãþiºuri cãrarea,
Acord("F"); Acord("Am");
cânta dintr-un flaut de os ºi zicea:
Acord("G"); Acord("C");
— Veniþi sã vânãm în pãduri nepãtrunse
Acord("G"); Acord("C"); Acord("E");
mistreþul cu colþi de argint, fioros,
Acord("G"); Acord("C");
ce zilnic îºi schimbã în scorburi ascunse
Acord("F"); Acord("E");
copita ºi blana ºi ochiul sticlos...
— Stãpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreþul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roºii, ori iepurii mici...
Dar prinþul trecând zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lãsând în culcuº cãprioara cuminte
ºi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi, el dãdea buruiana-ntr-o parte:
— Priviþi, cum se-nvârte fãcându-ne semn
mistreþul cu colþi de argint, nu departe:
veniþi sã-l lovim cu sãgeata de lemn!...
- Stãpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteþ.
Dar el rãspundea întorcându-se: — Taci...
ªi apa sclipea ca un colþ de mistreþ.
Sub ulmi , el zorea risipite alaiuri:
— Priviþi cum pufneºte ºi scurmã stingher,
mistreþul cu colþi de argint, peste plaiuri:
veniþi sã-l lovim cu sãgeata de fier!...
— Stãpâne, e iarba foºnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind indrãzneþ.
Dar el rãspundea întorcându-se: — Taci...
ªi iarba sclipea ca un colþ de mistreþ.
Sub brazi, el striga îndemnându-i spre creste:
— Priviþi unde-ºi aflã odihnã ºi loc
mistreþul cu colþi de argint, din poveste:
veniþi sã-l lovim cu sãgeata de foc!...
- Stãpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreþ.
Dar el rãspundea întorcându-se: — Taci...
ªi luna sclipea ca un colþ de mistreþ.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolþii
cum sta în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreþ uriaº, ºi cu colþii
îl trase nãprasnic prin colbul roºcat.
— Ce fiarã ciudatã mã umple de sânge,
oprind vânãtoarea mistreþului meu?
Ce pasãre neagrã stã-n lunã ºi plânge?
Ce veºtedã frunzã mã bate mereu?...
— Stãpâne, mistreþul cu colþi ca argintul,
chiar el te-a cuprins grohãind sub copaci.
Ascultã cum latrã copoii gonindu-l...
Dar el rãspunse-ntorcându-se: — Taci.
Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sã suni pânã mor, cãtre cerul senin...
Atunci asfinþi dupã creºtete luna
ºi cornul sunã , însã foarte puþin.
