Ad Litteram - N-am putut lyrics
Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti
Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?
Iar se-ntuneca cerul
In suflet-mi aluneca gerul
Si ochii care ma priveau cald
Se uita-acum in alta parte
Uitarea a rescris o carte
Pe care am citit-o si am uitat-o
Dar am primit-o
Si am plimbat-o
Peste vechile mele rani
Caci am baut otrava din cani
Pana la fund
Si acum zilele-mi ascund lumina
Lasandu-ma cu portile sa-mi port vina
Iar lumea se stramba
Si lanturile incep sa ma stranga
Tot mai tare
Si cand incep sa fiu pregatit de plecare
Cineva ma tot pune sa incerc
Nu ma lasa sa plec
Imi deschide usa si nu ma lasa sa trec
Trantit iar ma ridic... iar, si inghit in sec
Asteptand sa fiu lovit iar
Ma uit in stanga si-n dreapta si toti dispar
Lasandu-ma singur printre mosntrii
Aflu cosmaruri despre lumea copiilor nostri
Si totusi intind mana
Crezand ca cineva o va prinde si va amana
Sfarsitul
Acum gasesc ca e de prisos vorbitul
Caci mi-ati promis k ma ajutati
Unde sunteti? De ce nu veniti sa ma luati?
Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti
Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?
Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii
Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii
Caut liniste in aceasta neliniste
Dar totusi mi-e teama de liniste
Prietenii uneori sunt ca niste Serpi cu venin
Iti hranesc declinul cu declin. Te sperii
Cand vezi ca te ranesc dincolo de limitele durerii
Dar treapta cu treapta vor cobori in intunecime
Intr-un final li se vor prelinge pe fata picaturi de spaima si rusine
Toti ne prinde in firele incalcite ale vietii
Dar unele lucruri parca-s facute cu intentii
De acesti paduchi, mai bine ati muri in picioare decat sa traiti in genunci
Doar in anumiti oameni exista o dimensiune eterna care
Fundamenteaza si da sens temporalitatii si finitudinii sale
Iar acum la toate intreberile tale
Din ceea ce am spus sigur vei gasi raspuns
Unde sunt toti cand nu mai poti sa suporti
Cand prea multe porti sunt inchise, cand prea multe cruci porti?
Nu cred ca stii, in orice caz nimic nu poate fii
Atat de rau incat sa vrei sa pleci dintre cei vii
Daca tacerea mea ar prinde glas
Divizand ce-a mai ramas
Din ceea ce a fost totul
Iar rezultatul as pune botul
As fi castigat macar o data
Luand viata ca plata
Nu ca scop
Privit prin periscop
Insa acum din adapostul meu
Avanpostul singurului eu
Imaginabil, observ singuratatea
Si cat imi lipseste parerea si palma prietenului meu ce batea
Din cand in cand pe umarul meu
Iar acum singurele palme pe care le vad
Sunt cele ce tin stiloul
Vietii. Am picat tabloul
Si-n lipsa de culori mi-a iesit sumbru si-nchis
Si as mai vrea sa fiu destins
Dar am de stins
Inca...dorinta ce m-ar elibera total
Si totusi neputinta-mi guverneaza destinul
precum un vultur cautand prada
In ultimul moment lovit fiind, cine-o sa-mi tina spada?
Mai au prietenii putere
Si daca ai fi iar ma intreb am pierdut cu totul a mea avere?
Si totusi ma rog sa scap
Si totusi eu acest rob, si-mi plac riscurile
De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau sa privesc piscurile
Si cand vom fï sus
Oare se naste o vreme? Sau o vreme a apus?...
